Discutii constructive

sâmbătă, 13 august 2016

Stimuleaza imaginatia copilului tau: jocuri cu plastilina si de olarit

In principiu cred ca toate jocurile accesibile copiilor au limitari extreme. Inclusiv cele promovate ca fiind de "imaginatie", constructie, educative, creative etc.
Exceptie fac, cel putin in opinia mea, jucariile de tipul plastilina si olarit. Practic singura piedica, limita, in cazul acestor jucarii, este imaginatia copilului respectiv. Si cred ca acest lucru este foarte usor de demonstrat. Spre exemplu in cazul celebrelor caramizi de constructie Lego: esti limitat de modul lor de imbinare. In cazul device-urilor electronice, esti limitat de barierel aplicatiilor, ale jocurilor, acest lucru este valabil si in cazul jocurilor de genul Minecraft. Practic esti limitat de codul folosit de programatori, de versiune, de ceea ce programatorii au stabilit ca pot face diversele ingrediente, piese ale jocului respectiv.

Aceste bariere, dispar in cazul picturii, modelarii. Arta nu are limite. Cred ca acest lucru a fost demonstrat de catre muzicieni, pictori, sculptori. La o varsta frageda, cred cu tarie, ca a lasa copilul sa isi dezvolte imaginatia, este un lucru care il poate invata ca in fapt singura bariera a imaginatiei este cea pe care el si-o stabileste. Cineva definea asa un inventator: o persoana care nu stie ca un lucru este imposibil si atunci il inventeaza, il pune in practica. Fascinant daca stai sa te gandesti ca bucatica aceea de plastilina / lut, poate deveni un luptator, un calut, o casa, poate lua forma unui vas ori a unui avion, se poate transforma intr-un birou sau un mouse ori poate fi un laptop, Mickey Mouse, un dinozaur, o pizza si mai ales: ORICE dinozaur, ORICE pizza....

Am experiementat pe propria piele: intotdeauna o colectie de jucarii, cere prin definitie (ca doar de aceea se numeste colectie), urmatoarea piesa: urmatorul ponei, zoobles, papusa, printesa, set, soldatel, castel etc. In cazul plastilinei insa, ca materie prima, aceeasi bucatica de plastilina poate deveni toate acestea: ponei, soldatel, masinuta, castel sau printesa.

Acestea sunt recomandarile mele din categoria jucariilor de genul plastilina si olarit, pe baza preferintelor exprimate de catre copiii mei (acestea se afla acum la promotie, in magazinul online Noriel, cu reduceri de pana la 25%):

vineri, 12 august 2016

Greşeli frecvente în educaţia copiilor şcolari şi preşcolari

Odată cu începerea şcolii, se intensifică anumite probleme cu care se confruntă părinţii.

Am vrut să aflu direct de la un psiholog, Constantin Cornea, Psihoterapeut la Clinica Psievolution, care sunt greşelile frecvente făcute de părinţi în educarea copiilor, în funcţie de vârsta lor.

Copiii la vârsta preşcolară:

- Timpul petrecut cu copiii, care de cele mai multe ori este mult prea puţin.
- Alegerea unor persoane fără o educaţie aleasă pentru a sta cu aceştia.
- Încercarea dezvoltării copilului mult peste vârsta acestuia.
- Programul inadecvat sau haotic de: somn, joacă, alte activităţi sociale.
- Diferenţele pe care le pot face între copii: care este mai deştept, mai rapid…
- O altă exagerare este cea legată de masă, să mănânce tot, sau tot felul de regimuri ori alimente care nu atrag copiii.
- Obligarea copilului să facă un sport - care poate fi excesiv şi nu neapărat conform cu abilităţile înnăscute ale copilului.
- Oferirea de jucării, dulciuri sau tot felul de premii/recompense care ţin doar de cheful copilului sau doar ca să demonstreze că sunt părinţi buni. Copilul trebuie să primească în funcţie de ceea ce oferă.
- Laudele exagerate sau jignirile exagerate.
- Timpul prea lung petrecut cu privitul la televizor sau joaca pe tabletă, PlayStation.
- Acum pot apărea pentru prima dată: furtul de jucării de la alţi copii sau bătaia cu alţi copii.

Soluţii:
- Copiii ar trebui să aibă un program corect de masă şi somn.
- Să nu exagereze cu activităţile educaţionale care sunt peste nivelul lui de vârstă, pentru că asta îl poate plictisi sau îi poate crea o aversiune faţă de grădiniţă.
- Mâncatul tot din farfurie poate declanşa mai târziu bulimie sau anorexie.
- Recompensele să fie stabilite în funcţie de anumite cerinţe pe care copilul să le îndeplinească, şi abia apoi să primească ceea ce cere.
- Să aibă foarte mare grijă la modelul de comunicare, de afecţiune, de suport sau înţelegere pe care îl vede copilul între părinţii lui. Acestea sunt primele cărămizi ale caracterului copilului.
- Dacă află de furtul unor jucării sau bătai cu alţi copii, părinţii nu ar trebui să creadă că odrasla lor e nevinovată, ci să încerce să descopere cu adevărat ce şi cum s-a întâmplat.

Copiii la vârsta şcolară:

- Din nou programul de: joacă, masă, somn, activităţi sociale, sport.
- Controlul exagerat al temelor sau lipsa controlului.
- Angajarea mai multor profesori de: matematică, limbi străine pentru a-i medita.
- Intervenţiile multiple care se fac la învăţătoare pentru a avea grijă de copil.
- Lipsa de interes în privinţa mediului de prieteni format din: colegii de clasă, vecini sau neamuri. Sunt cei care le pot oferi modele negative de educaţie.
- Chiulul de la şcoală sau sport.
- Petrecerea a prea mult timp pe calculator sau alte jocuri asemănătoare.
- Timpul prea lung petrecut afară fără supraveghere.
- Acum pot aparea comportamentele imitative legate de vicii cum ar fi: alcoolul, fumatul, drogurile.

Soluţii:

- Să înveţe copilul cu un program cât mai strict şi clar legat de lecţii, joacă, activităţi sociale sau sport.
- Controlul temelor pentru acasă. Să aibă grija să nu facă ei temele copiilor, doar să îi spravegheze
- Să încerce să fie la curent cu prietenii noi şi cu lucrurile noi pe care propriul copil le învaţă.
- Să ţină legatura cât mai apropiată cu învăţatoarea şi să ia masuri imediat ce sunt anunţaţi de anumite deviaţii comportamentale indiferent că vorbim de: chiul, teme nefăcute, lipsa de atenţie în clasă.
- Să vorbească cât de des pot cu propriul copil pentru a-l câştiga ca prieten şi pentru a afla adevărata lume interioară a acestuia.

Copiii în preadolescenţă:

- În primul rând cele legate de sexualitate: încep căutările de informaţii, de fotografii sau poate avea loc chiar primul act sexual.
- Prima mare dragoste, una sau mai multe.
- Legăturile cu prietenii sunt foarte puternice şi astfel pot apărea comportamentele antisociale, bătăi, furturi, lipsa de acasă, consum de alcool, ţigări sau droguri.
- Problemele cu şcoala cum ar fi: chiulul mai des, lipsa interesului pentru învăţat, lipsa dorinţei de a face mişcare.
- Timpul petrecut cu jocurile pe calculator creşte.
- Poate apărea dependenţa de reţelele de socializare.

Soluţii:

- În primul rând legătura cu diriginta trebuie să fie foarte strânsă pentru a afla de absenţe, despre cât şi cum învăţa.
- Discuţii cu copilul pentru a afla ce îl frământă şi încercarea de a-i cuceri prietenia (dacă nu am făcut asta până acum)
- Discuţii cu copilul despre persoana pe care o place şi încercarea de a-l sprijini ( financiar sau ca şi suport afectiv) şi de a-i oferi timp să vorbească cu iubita lui.
- Încurajarea copilului să facă sport, îl poate ajuta foarte mult să descarce din energia pe care o are.

Concluzia psihologului este simplă:

Indiferent în care perioada a vieţii se află părinţii şi copiii, atunci când cei din urmă urmează să intre la grădiniţă, şcoala sau liceu să nu uităm următoarele:
- Au nevoie mai mult de spirjin şi înţelegere decât de sfaturi
- Să păstrăm o legătură apropiată cu lumea copiilor noştri: visele lor, prietenii lor, dorinţele lor. Să încercăm să le oferim în funcţie numai de ce oferă şi ei la schimb.
- Experienţele părinţilor pot fi destul de departe de cele ale propriilor copii
- Nici o bonă sau guvernantă nu poate înlocui un părinte
- Pregătirea mult peste vârsta copilului îl va face să se simtă superior, să se plictisească în prima fază pentru ca ulterior să îi fie greu să păstreze diferenţa de pregătire faţă de propriii colegi.

sursa