Cele mai bune jucarii pentru copii: LEGO

Ce inseamna o jucarie perfecta?
O jucarie de care nu te plictisesti, care dezvolta imaginatia, care iti provoaca placere, care are un factor de rejucabilitate extrem de mare, cu care se pot juca atat fetitele cat si baieteii, avand o plaja extrem de larga, undeva intre 18 luni si 15 ani, desi practic exista adulti care se joaca al fel de mult si la 30 si la 40 de ani. Practic cate jucarii s-au inventat pana in acest moment care sa fie compatibile cu piesele scoase...50 de ani mai tarziu? Pentru ca DA, jucariile Lego scoase acum 50 de ani sunt compataibile cu Lego scoase ieri. Compania Lego este de ceva timp deja, cea mai mare companie de jucarii din lume, din toate punctele de vedere: ca succes, colectii, piese produse, apreciere la orice nivel, incasari, calitate etc. Exista case din Lego, paturi, Lego Land (orasel al copiilor, un fel de Disney dedicat insa pieselor Lego), exista concursuri de Lego, adevarate competitii la nivel international si chiar carti sau emisiuni dedicate fenomenului Lego.

Grupul Lego are 83 de ani de cand a luat fiinta, este una dintre cele mai vechi companii din lume, avand ca specific productia de jucarii, exista artisti plastici care lucreaza exclusiv cu piese Lego, iar ca idee: 6 piese/caramizi de Lego, cu 8 buline/picioruse, pot fi combinate in peste 900 de milioane de feluri diferite. Asta ca sa intelegeti ca practic jucariile Lego sunt nelimitate ca si posibilitati.

Desi caramizile Lego Duplo sunt mai mari decat caramizile obisnuite Lego, totusi se pot combina cu acestea, sunt compatibile.

In Romania, de ani de zile, colectiile Lego sunt vandute de catre Noriel. Nu sunt singurii insa Noriel practic au cele mai multe colectii de Lego, cea mai lunga traditie in Romania, cu privire la vanzarea de Lego, cea mai mare acoperire, la nivel national avand peste 70 de magazine si au intotdeauna produsele anuntate pe stoc ca fiind pe stoc. Un aspect extrem de important in conditiile in care toti concurentii directi au de cele mai multe ori doar imagini pe site si descrieri sumare, neavand insa produsele efective in stoc. In afara acestui lucru, cumparand probabil in cantitati extreme, au cele mai bune preturi la Lego si au o multime de campanii si reduceri de preturi si intotdeauna poti avea siguranta ca Lego cumparate de la ei, sunt originale. Ceea ce nu este putin lucru, tinand cont de faptul ca se pirateaza pana si masini, calculatoare, telefoane, tablete, laptop-uri sau orice altceva.

Haideti sa va prezentam cele mai apreciate colectii de Lego, de catre copiii din Romania, impreuna cu recomandarile noastre in privinta acestor colectii: jocurile de Lego cu cele mai mari reduceri din Romania:

• Colectia Lego Duplo
• LEGO DUPLO - Pui de animale
• LEGO DUPLO - Tractor de ferma
• LEGO DUPLO - Primul meu tractor
• LEGO DUPLO - Casa de pe plaja a lui Mickey si prietenii
• Colectia Lego Batman Movie
• LEGO Batman Movie Tarsaitorul
• LEGO Batman Movie - Patrunderea in Batcave
• LEGO Batman Movie - Joker si masina joasa Notorious
• LEGO Batman Movie - Mr. Freeze si Atacul inghetat
• Colectia Lego City
• LEGO City - Camion de pompieri cu scara
• LEGO City - Deep Sea Explorers Super Pack 4 in 1
• LEGO City Police - Sectie de politie
• Colectia Lego Classic
• LEGO Classic - Cutie creativa de constructor
• Colectia Lego Creator
• LEGO Creator - Magazinul cu delicatese
• Colectia Lego Disney Princess
• LEGO Disney Princess - Aventurile pe sanie ale lui Anna si Kristoff
• Colectia Lego Elves
• LEGO Elves - Eliberarea Reginei dragon
• Colectia Lego Friends
• LEGO Friends - Gradinita cateilor din Heartlake
• LEGO Friends - Sala de jocuri electronice din parcul de distractii
• Colectia Lego Minecraft
• Lego Minecraft Temnita
• Colectia Lego Technic
• LEGO Technic - BMW R 1200 GS Adventure
• LEGO Technic - Bolid pe senile teleghidat

Si cateva mentiuni speciale din recomandarile de mai sus:

LEGO Technic - BMW R 1200 GS Adventure

Omagiaza designul si ingineria inovativa cu acest model uimitor LEGO® Tehnic. Dezvoltata in parteneriat cu BMW, aceasta reproducere detaliata reda inconfundabilele linii emblematice ale masinii reale, si prezinta o schema de culori albastru si negru, directie cu ghidon, sistemul unic de suspensie frontala BMW Motorrad cu maneta la distanta, aparatoare de vant aerodinamica si un tablou de bord detaliat, si esapament. Ridica cricul si manevreaza motocicleta pentru a vedea cum arborele de transmisie vizibil si motorul orizontal cu doi cilindri opusi prind viata. Portbagajul superior mare, cosurile pentru bagaje cu capace ce se deschid si rotile cu spite negre cu pneuri pentru toate tipurile de teren contribuie la detaliile finale ale acestui model magnific! Se reconstruieste ca un model de concept unic, creat in colaborare cu designerii BMW. Aplicatie interactiva LEGO® cu instructiuni de constructie digitala 3D, disponibila online pentru ambele modele!Traieste experienta BMW R 1200 GS Adventure!
Numarul de piese in cutie: 603Varsta recomandata: 10 - 16 ani

 LEGO Technic - Bolid pe senile teleghidat

Pregateste-te pentru actiune la mare viteza cu puternicul Bolid pe senile RC LEGO® Tehnic, cu o schema de culori verde deschis, alb si negru, autocolante grozave, lonjeroane de intarire si sine solide imense pentru o manevrabilitate suprema! Apuca telecomanda si condu acest vehicul super robust peste obstacole, accelereaza la viteza ametitoare si efectueaza rotiri si viraje inainte si inapoi! Reconstruieste-l pentru a crea inca un model puternic RC, teribilul Camion de teren RC!
Strabate cel mai dur teren cu Bolidul pe senile RC!
Numarul de piese in cutie: 370
Varsta recomandata: 9 - 16 ani

LEGO City Police - Sectie de politie

Declanseaza alarma! Pungasii incearca sa-si elibereze camaradul din inchisoare insa l-au surprins, la toaleta! Extinde elevatorul si pune dinamita in burlanul de aerisire, apoi indeparteaza-te inainte de a exploda. Intinde ranga ca pungasul sa se prinda de ea, apoi fuga de acolo! Ajuta politia sa plece dupa camionul pungasilor cu masina de urmarire, motocicleta si elicopterul, si adu-i pe toti inapoi la inchisoare!
Arunca pungasii inapoi in inchisoare dupa evadare!

Numarul pieselor din cutie: 894
Varsta recomandata: 6 - 12 ani

Istoria şi rolul jucăriilor

Tot mai mulţi specialişti sunt de părere că jucăriile au o contribuţie importantă în viaţa copilului, că fără ele evoluţia ar fi încetinită sau incompletă. Deşi uneori auzim voci care susţin că strămoşii noştri nu aveau jucării şi nu cunoşteau bucuria jocului, axaţi fiind pe muncă şi pe încercarea de a supravieţui vremurilor, descoperirile arheologice ne arată că realitatea era cu totul alta. Încă din timpuri străvechi, copiii au avut posibilitatea de a învăţa despre viaţă cu ajutorul jucăriilor.

Există muzee în care sunt expuse piese de o reală valoare, exponate care dovedesc faptul că jucăriile au existat din cele mai vechi timpuri, bucurând inimi de copii şi contribuind la buna lor dezvoltare, contribuind, de ce nu, la progresul omenirii. Cele mai vechi jucării despre care avem informaţii erau lucrate din materiale găsite în natură (lemn, lut…) şi reprezentau figurine antropomorfe şi zoomorfe. Au fost găsite şi diverse jucării zornăitoare, potrivite în general copiilor cu vârste foarte mici.

Au urmat, pe rând, jucării din lemn, tot mai bine lucrate, jucării din ceramică, apoi din materiale mai uşoare, aşa cum erau păpuşile din paie sau cele confecţionate din pănuşi de porumb, păpuşile din „papier mâché“ (carton presat) şi apoi cele atât de frumoase, lucrate din porţelan, păpuşi ce încă uimesc prin atenţia cu care au fost realizate, ca mai târziu să apară păpuşile din plastic, celuloid şi cauciuc. Nici măcar copiii săraci nu stăteau fără jucării. Îmi amintesc poveştile bunicii mele, care spunea că îşi făcea păpuşi din cârpe sau din linguri de lemn îmbrăcate în cârpe. Ajungând în zilele noastre, putem afirma că reprezentative sunt astăzi celebrele papusi Barbie si Frozen comercializate de babyplus.ro.

Jucăriile au un rol extrem de important în educarea şi dezvoltarea armonioasă a copilului. Încă din primele luni de viaţă, bebeluşul începe să îşi exploreze corpul, dar şi mica lui lume înconjurătoare, să descopere sunete, forme şi culori, să recunoască voci şi să identifice diverse obiecte. Ce rol au jucăriile în tot acest proces? Putem afirma fără teama de a greşi că jucăriile au rolul de a le stimula copiilor gândirea, atenţia şi imaginaţia, de a le trezi curiozitatea, afectivitatea, diverse abilităţi, de a-i ajuta să îşi realizeze propriile imagini despre ei, despre lume, despre viaţă, despre realitatea înconjurătoare.

Părinţii trebuie să ştie că jucăriile sunt gândite pe grupe de vârstă, astfel încât copilul să poată învăţa cu ajutorul lor treptat, pe măsură ce se dezvoltă la nivel fizic şi intelectual, pe măsură ce poate înţelege cum funcţionează jucăriile, fără a se pune în pericol. Tocmai din acest motiv, anumite jucării nu sunt potrivite copiilor cu vârsta mai mică de trei ani, căci ei au tendinţa de a duce la gură tot ceea ce le iese în cale. În tot ceea ce face, copilul încearcă să imite ceea ce vede la părinţi, căci ei îi sunt primii învăţători, ei sunt cei ce îi deschid ferestre spre lume.

Vreau să închei articolul despre istoria şi rolul jucăriilor cu o poveste care, din păcate, este reală 100 %. Printre cei care îmi erau cândva vecini de bloc exista o familie cu un singur copil. O fetiţă. Din apartamentul lor se auzeau deseori plâns de copil, ţipete ale părinţilor, certuri. Într-o zi, în faţa blocului, am avut ocazia de a vedea cum fetiţa, ieşită la joacă, aplica pe păpuşă tot ceea ce văzuse şi trăise în casă. Îi dădea palme, ţipa la ea, îi vorbea urât şi îi reproşa că nu este bună de nimic, că nu ştie şi nu vrea să facă nimic aşa cum ar trebui.

Credeţi că se poate dezvolta armonios un copil care nu are jucării sau care, din neglijenţa părinţilor, ajunge să îşi bată păpuşile?

sursa articol: http://vienela.ro/istoria-si-rolul-jucariilor/

Istoria Kendama

Kendama denumeste atat  jucaria din lemn cu trei cupe in care poti sa prinzi o bila, cat si numele jocului care se joaca cu aceasta jucarie din lemn. Este un joc foarte popular in Japonia, iubit si practicat atat de copii, dar si de catre adulti. Kendama folosita in zilele noastre are un maner de lemn “ken”-ul, trei cupe de marime diferita “sara”-urile si un varf  al manerului numit “kensaki”, in care jucatorul de Kendama incearca sa prinda o bila/minge de lemn numita “tama”, folosind o varietate de tehnici care se numesc “waza”. Desi toti cei care practica jocul cu Kendama tin aceasta jucarie cu o singura mana, jocul in sine necesita o coordonare corp-minte-ochi pentru a realiza o varietate de tehnici distractive, care il vor ajuta pe jucator sa isi dezvolte simtul echilibrului si al concentrarii.

Partile jucariei Kendama

Kendama  este formata din doua parti principale: Ken-ul (sau manerul in forma de sabie) si Tama (sau bila) legate printr-o ata (Ito). Tama (bila) are o gaura (Ana) in care poate intra varful Ken-ului. Varful ken-ului se numeste kensaki, iar cupa din partea opusa Chuzara. Cele doua cupe laterale, asezate transversal pe Ken, au o forma concava si sunt de  marime diferita. Cea mai mare se numeste Ôsara iar cea mica Kosara. Partea transversala care uneste Osara si Kosara se numeste Sarado.

Istoria jocului cu Kendama in lume

Jocul cu  Kendama ne duce cu gandul la un joc de indemanare cu originile in cultura japoneza. Insa Kendama isi are originea in mai multe culturi. Aproape oriunde in lume au existat la un moment dat jocuri similare. In Franta de exemplu se  nu­mea “bilboquet” și era vorba de o jucarie formată dintr-un mîner și o sin­gură cupă în care putea fi prin­să  bila. In Marea Britanie se juca varianta “cup-and-ball “, in Germania “Kugelfang”  iar in tarile vorbitoare de limba spaniola timp de sute de ani jocul a fost numit “ balero”.

Principiul de baza in jocul cu Kendama este atat de natural si totodata universal, astfel incat, inca de la inceputul existentei omului pe pamant, au existat dovezi ale unor jocuri similare si in vechile triburi  care isi bazau existenta pe practicarea vanatului. In randul barbatilor din aceste triburi, coordonarea ochi –mana-creier era considerata o abilitate de baza in asigurarea succesului pentru prinderea vanatului, prin urmare antrenarea acestei abilitati in randul baietilor incepea de la o varsta frageda, pentru a-i pregati sa devina buni vanatori.

Asfel, in randul populatiei bastinase canadiene : “inuitii”  practicau asa numitul joc Pommawonga (“spike the fish”) sau “inteparea pestelui”, care ar putea fi considerat cea mai veche versiune a jocului cu Kendama. Inuitii isi produceau ei insisi partile componente ale jocului Pommawonga din oase de animale.


In Europa, cele mai vechi dovezi despre originile jocului cu Kendama, dateaza din secolul al 16-lea. In Franta, jocul numit “bilboquet” era practicat ca si mijloc de distractie la curtea regelui Henri al III-lea. Intr-un jurnal al unui aristocrat din acele timpuri, se spune: ”in vara anului 1585,copiii se distrau pe strazi jucandu-se “bilboquet””. Jocul cu Kendama in Europa a avut zilele sale de glorie in a doua jumatate a secolului al 19-lea si in prima jumatate a secolului al 20-lea.

Kendama in Japonia

Kendama  a ajuns in Japonia din Occident, prin anul 1777, in timpul dinastiei Edo,urmand din Europa calea Drumului Matasii pana la Nagasaki, singurul oras din acele timpuri unde se faceau importuri cu alte tari. Jocul cu Kendama a castigat o foarte mare popularitate in timpul dinastiei Edo (1600-1868), fiind in acea vreme practicat mai ales de catre adulti si se numea „Sukuitamaken“ (spoon-kendama).Popularitatea jocului  a fost ridicata si in timpul dinastiei Meji (1868-1912), dar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, jocul a fost dat uitarii si a mai ramas in gospodariile japoneze doar ca o jucarie traditionala cu care se distrau bunicii lor. Kendama a fost redescoperita de catre adulti prin anii 1960,acestia au infiintat cluburi unde membrii practicau jocul cu Kendama, contribuind astfel la un nou “boom” al kendamei, de data aceasta fiind o abordare intr-o maniera organizata, profesionista, ca in cazul practicarii altor sporturi.

Varianta veche a kendamei:” Suikuitamaken”(Spoon Kendama)

In anul 1920, Hamaji Egusa a obtinut primul brevet pentru jucaria de tip “minge si cupa” (“ball and cup”). Marimea si proportiile jucariei au fost insa ulterior modificate. Design-ul actual al kendamei i se datoreaza lui Issei Fujiwara, cel care a infiintat Asociatia Kendama din Japonia (JKA) in anul 1975. JKA a stabilit atat regulile jocului, cat si sistemele de notare care au fost folosite ulterior in competitii, dupa un model competitional asemanator celui din Judo sau Karate,care ii permite jucatorului de Kendama sa treaca prin mai multe etape, ca sa devina “maestru”.Pentru a putea fi folosita in competitii, JKA a standardizat si dimensiunile Kendamei.  Scopul JKA a fost acela de a face cat mai cunoscut jocul, de a-l pastra in cultura japoneza si de a-l promova ca sport care ajuta la mentinerea sanatatii. Issei Fujiwara, s-a folosit de activitatea sa de baza, aceea de scriitor de povestiri pentru copii, pentru a face cunoscuta Kendama si in randul copiilor.

In 2002, Asociatia Kendama din Japonia a devenit organizatie non-profit si de atunci, ea coordoneaza activitatea tuturor grupurilor locale de Kendama din tara. In Japonia,anual se desfasoara turnee nationale pentru copiii de varsta scolara, concursuri organizate sub patronajul Ministerului Educatiei, Sportului si Culturii din Japonia in colaborare cu JKA. Tot in Japonia, se organizeaza anual si un turneu international de Kendama unde pot participa jucatori din toata lumea. Japonezii considera ca jucatorii de Kendama, mai ales cei care au ajuns sa obtina “dan”-uri mai mari in competitii sunt mai perseverenti, mai indemanatici si mai rabdatori, de aceea angajatorii japonezi adesea isi recruteaza forta de munca dintre practicantii jocului .

In ultimii ani, Kendama si jocul cu Kendama a inceput sa fie cunoscut si redescoperit  si in afara Japoniei, astfel s-a raspandit si a devenit din ce in ce mai popular in America, dar si in multe tari din Europa. Un numar din ce in ce mai mare de grupuri de “kendamisti” au aparut in toata lumea, acestia “edit”-eaza filmulete cu tricurile cu Kendama pe care si le impartasesc pe Youtube. Datorita numarului tot mai mare de jucatori de Kendama din Europa, in anul 2008, Asociatia de Kendama din Marea Britanie (British Kendama Association –BKA), a organizat primul turneu, si de atunci il organizeaza in fiecare an.

Acest “boom” international in istoria jocului cu Kendama, in aceste timpuri in care copiii invata sa joace fotbal pe un PlayStation inainte de fapt sa joace fotbal pe teren, este vazut ca o schimbare binevenita.

sursa articol: kendamaromania.ro

Cum au apărut jucăriile? Istoria lor și momentele de cotitură

Jucăriile, principalele surse de distracție pentru cei mici, nu au existat de când există și copiii pe pământ. Cineva a trebuit să le inventeze.

Dacă pe vremuri, bunica în copilăria ei se juca cu roata de lemn, părinții noștri se jucau cu păpuși de cârpă sau cu păpuși de ceară, noi ne jucam cu jucării de plastic sau de lemn, în ziua de azi, copiii noștri au cele mai frumoase și cele mai avansate jucării care să-i încânte și să-i distreze.

Cele mai vechi jucării se pare că au fost cele din lemn, pe care copiii mai mari, atunci când nu erau luați la muncă de către părinți, și le confecționau singuri, din nostalgia de a nu fi avut niciodată o jucărie cu care să se distreze în copilărie. Mai târziu, când celor mici li s-a acordat dreptul la copilărie, părinții au început să se preocupe de dezvoltarea lor și de nevoia lor de a se juca, activitatea principală a unui copil, și au încercat să le procure obiectele de joacă. Dintr-o buturugă sau dintr-o ulucă cioplită, a apărut în casa fiecărui copil o jucărie din lemn, creată din măiestria și priceperea părintelui.

În Europa, industria jucăriilor din lemn, și-a găsit originea inspirată de breasla meșteșugarilor de la sate. Astfel, în secolul al XVII-lea, păpușile de lemn care au apărut pe piață erau de cea mai bună calitate, ele fiind confecționate în principal din lemn de pin. Acestea erau cioplite manual cu șanțuri în care se îmbinau articulațiile, aveau fețe pictate și purtau cele mai la modă veșminte. În secolele al XIX și XX, odată cu evoluția civilizației, aceste păpuși din lemn erau considerate obiecte ieftine și bune de aruncat pe foc. Producătorii considerau că o păpușă făcută dintr-o buturugă, care nu avea nici măcar picioare, cioplită dintr-o singură bucată de lemn și pictată în culori țipătoare, era o rușine pentru industria jucăriilor.

Astfel, austriecii au început să producă păpuși care aveau, pe lângă un chip frumos șlefuit, mâini, picioare și corp, aceste membre fiind asamblate cu ajutorul cuielor. Deoarece păpușile austriece au avut mare priză la public, ele au început să fie confecționate în masă, putând fi găsite pe piață în diferite mărimi și modele.

Apariția cuburilor, primele jucării educative

Tot lemnul a fost și principalul material pentru confecționarea cuburilor de construit, jocuri special create pentru dezvoltarea fizică și psihică a copilului. Primii care au produs aceste jocuri au fost nemții, ei aducând pe piață, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea tot felul de figuri geometrice, cu ajutorul cărora se puteau construi case, ferme sau alte clădiri, care îi pasionau  pe cei mici. Aceste jucării erau relativ ieftine, motiv pentru care s-au produs în diverse modele care aveau diverse utilități. Părinții puteau cumpăra cuburi pe care erau pictate literele alfabetului sau animalele domestice, aceste jucării fiind considerate cele mai educative din câte existau la acea vreme.

Pentru a rezolva un astfel de joc, copilul trebuia să apeleze la dexteritatea și imaginația lui, lucru pe care nu îl mai făcuse nici o altă jucărie până atunci. Mai târziu, cuburile pentru construcții au început să fie confecționate din diverse alte materiale, însă ele nu au avut același impact ca cele din lemn, până în momentul în care a apărut vestitul joc Lego. Dar până acolo mai este cale lungă, deoarece nu am deslușit încă secretul jucăriilor electrice, în special al trenulețelor, care îi încântă până și pe adulți.

Compania feroviară din sufragerie

Trenurile au fost primele modele de transport modern după care au fost copiate jucăriile. Încă din 1840, au fost inventate trenulețele din lemn care îi încântau atât de mult pe micuții pasionați de inginerie și transport. În jurul anului 1870, trenulețele din lemn au fost înlocuite cu minunatele locomotive cositorite, la care s-au adăugat vagoanele, întreaga garnitură funcționând pe sistemul mecanismului de ceas. Firmele din Germania au inventat șinele  și au început să creeze toate accesoriile de care un băiețel ar fi avut nevoie pentru a avea propria companie feroviară la el acasă. Puțin mai târziu, firmele germane, producătoare de trenulețe, au început să exporte aceste jucării în Anglia, însă din pricina primului război mondial, au pierdut monopolul pe piață, iar britanicii au câștigat teren în fabricarea acestor minunate jucării. Abia în 1925 a fost inventat primul trenuleț electric, care avea trei roți și trăgea după el pe șine un întreg șir de vagoane. Producția de trenulețe electrice a fost un adevărat succes pe piață și a rămas și astăzi o afacere foarte profitabilă pentru fabricanții de jucării din toată lumea.

Jucăriile din țesături și porțelan

Jucăriile de pluș au fost inventate de o nemțoaică, Margarete Steiff, care, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a gândit să pornească o mică afacere de familie de pe urma căreia să câștige câțiva bănuți din vânzarea jucăriilor de pluș pe care ea însăși le inventase. Înainte de anul 1900, alte firme britanice și americane au început să producă și să comercializeze aceste minunate jucării. În timpul primului război mondial, în Germania a fost interzis importul de materie primă pentru producerea jucăriilor din pluș și, astfel, firmele britanice au cunoscut prosperitatea. Mohairul pe care Anglia îl exporta pentru fabricarea plușului a fost folosit, începând din acea perioadă, numai pentru producția locală.

Animalele domestice reprezentau cea mai populară alegere pentru a da viață acestor jucării, deoarece copiii cereau în special pisicuțe, cățeluși, iepuri și rațe de pluș. În jurul anului 1930 au fost introduse alte materiale, precum mătasea artificială, celofibra și catifeaua, care au schimbat complet designul jucăriilor de pluș. În jurul anului 1940, jucăriile se găseau din ce în ce mai greu pe piață, iar mamele erau nevoite să le confecționeze singure pentru a-și distra copiii. Lâna era foarte scumpă la vedere și, astfel, ele erau nevoite să-și deșire îmbrăcămintea mai veche, iar cu materialul obținut le tricotau celor mici jucării. În acest fel, s-a reluat moda păpușilor de cârpă, care a durat până după cel de-al doilea război mondial, când au apărut pe piață alte materiale, precum nailonul și poliesterul, cu ajutorul cărora s-au creat cele mai frumoase jucării, dar care nu erau tocmai sigure pentru cei mici.

Păpușile de cârpă au apărut pe piață pentru cei mici în jurul anului 1850. Până atunci, ele erau confecționate acasă de către părinți în funcție de imaginația și măiestria lor. Procesul de fabricație nu era nici foarte costisitor și nici foarte complicat, deoarece câteva cârpe vechi erau umplute cu rumeguș, paie sau ce mai era la îndemână prin gospodărie. Când acestea au început să se producă în masă, țesătura era vopsită cu diverse uleiuri, pentru ca aceste păpuși să fie cât mai reale.

Toate păpușile confecționate vreodată aveau aproape aceeași înfățișare, reprezentând un chip uman.

Păpușile fashioniste

De la aceeași idee s-a pornit și când au fost create pentru prima dată păpușile de porțelan. Se pare că fabricarea acestora a cerut pentru prima dată folosirea unui mulaj. Procesul era mereu același. Pe un mulaj care reprezenta o față umană era turnat lutul, chipul obținut era ars în cuptor de trei ori, iar apoi emailat în două straturi. Pe fețele păpușilor astfel obținute erau pictați ochii, gura și nasul și diferite alte decorațiuni. Multe fabrici de porțelan din Germania care produceau obiecte de uz gospodăresc au adoptat această ideea și au îmbunătățit-o, aducând noi și membre pentru păpuși. Thuringia (land din Germania) era locul de unde se exportau cele mai multe capete de păpuși de porțelan, pe care, mai târziu, nemții le asamblau legând cu sârme sau cu piulițe celelalte membre ale corpului. Cum în secolul al XIX-lea femeile se preocupau foarte mult de modă, aceste păpuși purtau cele mai elegante haine și aveau cele mai în vogă coafuri. Chiar dacă fuseseră create în special pentru copii, păpușile de porțelan erau acum achiziționate de femei și de colecționari, lucru care s-a păstrat și în ziua de azi.

sursa articol: www.totuldespremame.ro

Sterilizatorul pentru biberoane nu mai e un moft, ci o necesitate

Proaspetii parinti trebuie sa stie un lucru. Pe langa faptul ca cel mic ii va transmite prin plans ceea ce isi doreste (stati linistiti, veti invata rapid limbajului celui mic), sistemul lui imunitar este egal cu zero, motiv pentru care igiena sa si a alimentatiei devin primordiale. Astfel, in viata mamicilor si taticilor si-a facut rapid loc un produs care nu poate lipsi din casa niciunui parinte: un sterilizator pentru biberoane.

Bebelusii, asa cum vor afla curand parintii, au tendinta de a duce spre gura o mare parte dintre obiectele cu care interactioneaza. Asa fac ei cunostinta cu lumea inconjuratoare. Sensibilitatea sistemului digestiv si inmultirea rapida a bacteriilor si virusurilor pot duce la imbolnavirea lui. Tocmai de aceea este recomandata achizitionarea unui sterilizator pentru biberoane. Mai mult decat atat, o astfel de achizitie se impune.

Pe piata din Romania se gasesc numeroase modele si e greu sa faci cea mai buna alegere pentru micutul tau. Iata cateva lucruri de care trebuie sa tii cont atunci cand cumperi un sterilizator pentru biberoane:

· Capacitatea unui sterilizator pentru biberoane: se alege in functie de modul de hranire si preferintelor parintilor. Un sterilizator pentru biberoane trebuie sa aiba o capacitate de minimum 4 biberoane, pentru a acoperi nevoile lui bebe pe parcursul unei zile intregi.

· Dimensiunea biberoanelor care vor fi sterilizate: in mod ideal, un sterilizator pentru biberoane ar trebui sa permita introducerea unor biberoane de dimensiuni diferite. Marimea unui recipient pentru mancare se schimba odata cu inaintarea in varsta a lui bebe si necesitatilor nutritionale specifice dezvoltarii sale.

· Siguranta unui sterilizator pentru biberoane: el nu trebuie sa utilizeze agenti chimici. In acelasi timp, un sterilizator pentru biberoane trebuie sa utilizeze plastic non-toxic pentru a putea si incalzit in siguranta.

· Timpul de sterilizare: el trebuie sa se sterilizeze in maximum 8 minute. Si, pentru a nu pierde timpul monitorizand un sterilizator pentru biberoane, un astfel de produs ar trebui sa se opreasca automat dupa terminarea ciclului de sterilizare. Astfel, consumul de curent electric, daca modelul de sterilizator pentru biberoane este cu conectare la priza, va fi scazut.

· Eficienta acestuia: capacul unui sterilizator pentru biberoane trebuie sa asigure o inchidere ermetica, iar sterilizatorul trebuie sa mentina biberoanele sterile pentru o perioada cat mai mare de timp.

La Noriel veti putea gasi un sterilizator pentru biberoane pe placul dumneavoastra, la un pret foarte bun, care va multumi pe deplin atat parintii, cat ii va tine departe de imbolnavire pe cei mici. Iar daca in trecut sterilizatorul era considerat un moft, in ultima perioada este considerat a fi o necesitate, motiv pentru care preturile variaza foarte mult, iar la un pret mic, parintii se vor asigura ca cel mic are parte de toata ingrijirea posibila.